Datul cu parerea ...

S-ar spune, in folclor, ca scrijelitura penitei ar lasa in urma sa mai mult sange decat taietura unei sabii.. Sa ne gandim la vremurile odioase, in care, cavalerilor spadei cu cerneala, le cadea coiful peste ochi si scriau, cenzurati, dupa dictare. Din povesti cunoastem, ca personalitatea celor multi era suprimata de o banda brutala de leucoplast, lipita peste guri si asa mute de frica. Doar cativa aveau privilegiul de a se ridica si de a clama cunoasterea absoluta a placerilor si durerilor, dorintelor si refuzurilor multimii amorfe. Si poporul tacea si accepta opinia impusa..

Azi e altfel... Contemporanii nostri tehnologizati nu se mai abtin de la a emite idei sau judecati acide. Acum cuvintele nu mai vaneaza gauri salvatoare, intr-un gard ghimpat, prin care sa iasa si sa caute multimea de urechi curioase.

Vuietul opiniilor este asurzitor. Cateodata te intrebi daca mai are rost sa vorbesti, sau e de ajuns sa taci si sa privesti spectacolul logoreic.. Deschizi net-ul de dimineata.. moment in care opiniile tale, fragil formate ieri, sunt spulberate de un tsunami salbatic, in format .html. O armata invizibila de litere postate pe forumuri, in comentarii, pe site-uri de stiri se pornesc intr-o asa maniera la asalt, incat te fac sa uiti ca ai si tu, umilul drept la exprimare. Nici nu mai conteaza ca stii, sau nu, cine le scrie, cine le gandeste.. tu stai paralizat si inghiti docil mii de cuvinte, bine asezate in propozitii. Se mai intampla uneori, sa ti se opreasca in gat unele exprimari contondente, dar misti repede scroll-ul si treci mai departe.. Si atunci, nervos, emotionat si confuz, iti faci curaj, deschizi un blog si ai o singura pretentie...  de a nu mai fi victima unei cenzuri subtile si moderne.. dar la fel de eficienta ca si cea din trecut.

E motivul, pentru care, dupa multe amanari fara vreo justificare solida, revin in lumea celor care cuvanta .. in infinitul univers www... ;)