În acest moment de maximă toflogeală sezonieră, stau ascuns în spatele unui laptop, la umbra unui calorifer nehotărât în demersul lui de a-mi oferi gigacaloria dorită. La prima vedere, propoziția de început și titlul articolului par două șine paralele de cale ferată.. dar legătura o voi divulga imediat.
Fusei în week-end în dulșili târg al Ieșâlor, ca să mai scap de monotonia minusculului meu așezământ. Frigul aduce cu el dorința de ingurgitare, de aici și conexiunea cu începutul ambiguu al postării de azi.. Și unde poți lua un prânz mai rafinat și liniștit, decât la Food Court, în idolatrizatul Mall. În acest ambient de vis, încarcat de arome orientale înțepătoare, ai parte de companie aleasă, de obicei rasă în cap sau dichisită cu celebri colanți din piele neagră, sub care temperatura se ridică ambițios până la cea de la nivelul craterului unui vulcan în erupție (cutanată probabil..).
Revenind la ideea abordată, pot afirma, aici și acum, cu încredere deplină, că o revoltă adâncă îmi provoacă o nouă specie care guvernează aceste zone de socializare shoppingiană. De fapt, daca stau strâmb și judec drept, nu persoanele ca atare ma intrigă, ci atitudinea acestora și mai ales a celor din jurul lor. Este vorba despre cetele de tineri și foarte tineri, ale căror guri înfulecă, pline de nesaț, saci de cartofi prajiți, hamburgeri și aripioare, logic picante. Tot meniul este înăclăit cu simț de răspundere în maioneze și sosuri sufocate sub grasimi frumos ambalate. Spectacolul gastronimic se desfășoară fix sub ochii cinici și zâmbitori ai părinților grijulii, ce îndeasă cu abnegație, între mandibulele odraslelor, toate aceste bombe calorice. Ba mai mult decât atât, la finalul ospățului, agitația devine maximă, pentru că bebe, trebuie să aibă și acasă ceva de băgat în gură, așa că tăticul cu ceas fals de aur și trening se duce repede și mai comanda o pungă la pachet. Bineînțeles că toată lumea din familie are câteva zeci de kilograme peste limita permisă de lege, dar așa stă bine unor oameni înstăriți și realizați. Poate doar la capul familiei există o oarecare discordanță între restul corpului nedezvoltat și burta umflată în grabă, după revoluție, ca semn al bunăstării capitaliste.
Și-așa se naște o nouă lume, modernă, adaptată la realitățile vieții de consum, despre care ni se raportează sec și trist : peste 40% din bugetul românului merge pe mâncare, doar 0.8% pe cultură (probabil vreo carte.. folosită ca substitut pentru piciorul stricat al canapelei din sufragerie).
La final trebuie să recunosc, ca un dependent într-un centru de recuperare (trecând peste faza salutului totuși), că era cât pe-aci să mă număr și eu, duminică, printre McVictime, dar am rezistat cu stoicism.. motiv pentru care am putut să scriu fără remușcări, articolul de azi.. :)
Aaa.. și mulțumiri lui Labiș pentru titlul.. genial!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu