Meșteru'

Putem să realizăm o scurtă interogare a interiorului nostru și să dăm un răspuns prompt la întrebarea : ce nume poartă locația în care ne găsim întotdeauna liniștea și relaxarea? Am certitudinea că un singur cuvânt își va face loc în mintea fiecăruia, iar acesta este "acasă". Este evident că în acest concept încap toate caracteristicile de bun simț ale unei vieți civilizate. Elemente casnice și electrocasnice, ca apa, lumina, căldura, ce pentru alți cetățeni ai Europei, se rezumă doar la niște butoane pe un perete, pentru noi reprezintă provocări cotidiene.

Te uiți la un film și deodată ființa ta se panichează la gândul că a fost lovită de o formă rară și agresivă de glaucom. În următoarea secundă scuipi în sân și realizezi că de fapt nu suferi de vreo maladie cruntă, ci că "băieții de la electricitate" au luat curentul și ți-au stricat frigiderul. Te culci seara liniștit și vesel că afară ninge frumos și te trezești căutându-ți urechile înghețate și probabil făcute cioburi, prin pernă. Înjuri bine și tare ca să știe și vecinul că ești supărat și descoperi că de fapt, centrala termică a trecut la cele veșnice. După astfel de episoade ale unor filme horror triste, pornești hotărât ofensiva, pentru a remedia defecțiunile gospodăriei. În principiu, pentru că trăiești de-o viața pe această parcelă neevoluată de lume, ești mereu pregătit cu o listă bogată de nume, care pentru o "renumerație" adecvată, sunt gata oricând să sară în ajutorul omului oropsit.

Eee.. aici își face apariția cea mai importantă persoană din casting. El nu este un om obișnuit, ca noi toți. El reprezintă esența rezolvării tuturor problemelor care atentează la confortul căminului. Bineînțeles că prima mutare este telefonatul, de obicei cât mai dimineață, pentru că de obicei ești disperat. Dar el nu se lasă ușor. Trebuie să suni de vreo 4, 5 ori pentru a auzi izbăvitorul "Alo!", de cele mai multe ori sictirit și dogit în urma unei nopți precedente de beție. Stabilești apoi coordonatele unei întâlniri de taină, eventual în timpul programului tău de serviciu, pentru că el are treburi mai importante în rest.. Nicio problemă, ești dispus la orice fel de compromis, numai să te vezi cu casa reparată. Și vine și momentul întrevederii, pe care-l petreci cu nerăbdare știind ca de-acum chinul tău se va sfârși. Entuziasmul nu durează prea mult, poate vreo jumătate de oră, la sfârșitul căreia realizezi stresat, ca el, salvatorul, nu dă semne de respectare a orei promise. Îți propui nervos, să mai stai 5 minute și să te întorci la treaba multă care așteaptă la job, cu dorința pregnantă de a apela la altcineva. Trec ultimele secunde și fix când te pregătești să închizi ușa la apartament, o siluetă grăsună se ivește pe casa scării, urcând agale, fără vreo urmă de remușcare. În acest moment, contrar tuturor așteptărilor și probabil din cauza mirosului paralizant de transpirație al musafirului, observi că ești total neputincios în demersul de a-i cere socoteală. Îl conduci la locul stricăciunii și-l rogi din suflet să remedieze problema cât mai repede, ca să reduci întârzierea de la serviciu. Însă el, este calm, stăpân pe situație și cere.. nu să-i faci loc lângă aparatul avariat, ci stupefiant, să-i dai cartea tehnică pentru a studia, pe îndelete, măgăoaia.

În tot acest timp poveștile despre soție, copii și alte rude de grade din ce în ce mai îndepărtate, sunt relatate cu mult patos.. Te trezești la un moment dat, că dispozitivul cu pricina (spre ex. o centrală termică defectă), nu mai prezintă nici o importanță.. noroc de frigul care e în casă și care îl impulsionează să revină, sub privirile tale delirante, la lectura manualului de utilizare. Într-un târziu ne pornim la treabă, dar toată procedura de remediere se desfășoară fulgerător de repede. Ai senzația, ori că individul din fața ta e un cyborg, cu creier electronic, ori că problema nu a fost chiar așa de gravă. Surpriză imensă: nici una, nici alta... Dar despre asta (și anume neremedierea, nici pe departe, a stricăciunii), vei afla un pic mai târziu, după ce stăpânul șurubelnițelor va fi fost plecat. Tot ulterior vei constata că ai scos din buzunarul oropsit, o sumă cu care ai fi putut să-ți repari întreaga casa.

Însă cel mai halucinantă clipă este aceea în care, la ieșirea pe ușă, maestrul, deși te asigură că totul merge strună, îți recomandă totuși să mai citești și tu în celebra cărticică de instrucțiuni, despre tainele mașinăriei (pentru orice eventualitate). Și nu se scurge prea mult nisip în clepsidră și îți dai seama crispat că, din peisaj lipsesc, inevitabil, trei amănunte: căldura dorită, banii munciți și neuronii pierduți pentru totdeauna.

La final trebuie să vă mărturisesc solemn, că mi-am pierdut speranța în ce privește existența specialistului uzual, care să nu facă altceva decât să se priceapă la ce pretinde ca se pricepe.. În consecință, am dat în mod oficial startul unei lecturi intense și aprofundate a tuturor cărticelelor tehnice găsite primprejur. :)