Un rom dublu, va rog!..

O propunere a faimosului deputat Prigoana, este analizata zilele astea de Guvernul Romaniei.. Ideea e urmatoarea: eliminarea termenului "rom" si revenirea la cel de "tigan" pentru persoanele ce fac parte din etnia cu pricina. Ca analizeaza prim-ministrul & co. treaba asta, e un lucru logic, in lumina celor intamplate in ultima perioada, insa firesc ar fi ca ea sa fie pusa si in practica.. Perceptia unei lumi intregi este clar distorsionata, iar confuzia e mai mult decat evidenta. Romania si asa plasata in umbra Europei civilizate, uneori chiar autoplasata (vezi postarea anterioara..), nu mai avea nevoie de inca un factor de tagaduire a identitatii nationale.

Pana la urma oriunde iti indrepti privirea, pe "batranul nostru continent", vezi tari ce inglobeaza comunitati consistente, adoptate din varii motive.. Totusi pe niciunde nu este mai vadita relatia amoroasa dintre un neam si etniile sale, asa cum e idila dintre romani si romi, presarata cu lacrimi si pelicule cinematografice, melodii cu ritm si dansuri din buric, scenariu consumat cu patosul specific plaiurilor mioritice.

Asa ca eliminarea confuziei si asumarea de catre orice persoana a originilor si a statutului social, e primul pas catre o lume intr-adevar civilizata. Sa fie clar.. nu-mi permit sa emit judecati in legatura cu faptele nici unui om, cu atat mai putin referitor la actiunile unei etnii, dar mi se pare fair ca apele involburate ale tranzitiei spre zona occidentala, sa fie trecute de catre fiecare, pe picioarele lui, in virtutea faptelor sale, apreciate sau detestate..

Caratul in spinare al unui popor, de catre altul, prin subterfugii generate de apelative confuze, nu face decat sa sporeasca decimarea unei societati ce aspira, catre o maturitate atat de necesara...

Mandria de-a fi .. roman

Doua stiri mi-au gadilit azi neuronii. Saracele sinapse erau cat pe-aci sa lesine de ras.. sau de plans.. In prima, era vorba de un conational agitat, care facea salturi exhibitioniste de pe statuile ce impodobesc Fontana di Trevi... celebra locatie a amorezilor, din cetatea eterna. A doua ne sfatuia sa stam linistiti, sfarsitul lumii nu va fi prea curand, cel putin nu din cauza recentei gauri negre, descoperite langa galaxia noastra.. aa, inca un amanunt neimportant, explicatia era data de o tanara romanca, bursiera la NASA.

Nimic ciudat pana acum..
Si totusi o iritare ma cuprinse ireversibil si nu-mi explicam in prima faza, de ce. M-am luminat repede.. cuvantul cheie era expunerea.. Pe scufundaciul acrobat,  il vazusem la tv, pe un canal serios, printre alte stiri de importanta vadita, la o ora accesibila tuturor... in timp ce, pe fatuca fotografiata cu o casca de cosmonaut pe cap, ce facuse imprudenta de a studia tot felul de stele cu binoclu, am gasit-o ingramadita in subsolul unei pagini web.

Tot acest fenomen se petrece repede si cinic, in timp ce neamul asta cocosat, se intreaba mereu, de ce ai nostri sunt uitati frecvent, la masa bogatilor, de ce englezii stiu cum arata canalele cu aurolaci romani, dar habar n-au ca avem si universitati. De aia.. pentru ca preferam sa facem burta mare, de ras, atunci cand vedem un primat culegand banii aruncati de nemti in fantanile Romei, decat sa ne creasca inima la vestea ca, de exemplu, un grup de tineri romani au dat nastere celei mai elaborate aplicatii pentru Iphone, din lume. Promovam doar pacatele si grotescul, crezand ca toti ceilalti vor boci pe umarul nostru si ne vor mai varsa cateva parale in sacul bugetar, plin de gauri.

Iar ironia e ca puternicii planetei ne ademenesc mintile capabile si apoi ne subordoneaza prin realizarile acestora.. in timp ce noi ne hlizim la ei natang, fara demnitate si caracter.

Datul cu parerea ...

S-ar spune, in folclor, ca scrijelitura penitei ar lasa in urma sa mai mult sange decat taietura unei sabii.. Sa ne gandim la vremurile odioase, in care, cavalerilor spadei cu cerneala, le cadea coiful peste ochi si scriau, cenzurati, dupa dictare. Din povesti cunoastem, ca personalitatea celor multi era suprimata de o banda brutala de leucoplast, lipita peste guri si asa mute de frica. Doar cativa aveau privilegiul de a se ridica si de a clama cunoasterea absoluta a placerilor si durerilor, dorintelor si refuzurilor multimii amorfe. Si poporul tacea si accepta opinia impusa..

Azi e altfel... Contemporanii nostri tehnologizati nu se mai abtin de la a emite idei sau judecati acide. Acum cuvintele nu mai vaneaza gauri salvatoare, intr-un gard ghimpat, prin care sa iasa si sa caute multimea de urechi curioase.

Vuietul opiniilor este asurzitor. Cateodata te intrebi daca mai are rost sa vorbesti, sau e de ajuns sa taci si sa privesti spectacolul logoreic.. Deschizi net-ul de dimineata.. moment in care opiniile tale, fragil formate ieri, sunt spulberate de un tsunami salbatic, in format .html. O armata invizibila de litere postate pe forumuri, in comentarii, pe site-uri de stiri se pornesc intr-o asa maniera la asalt, incat te fac sa uiti ca ai si tu, umilul drept la exprimare. Nici nu mai conteaza ca stii, sau nu, cine le scrie, cine le gandeste.. tu stai paralizat si inghiti docil mii de cuvinte, bine asezate in propozitii. Se mai intampla uneori, sa ti se opreasca in gat unele exprimari contondente, dar misti repede scroll-ul si treci mai departe.. Si atunci, nervos, emotionat si confuz, iti faci curaj, deschizi un blog si ai o singura pretentie...  de a nu mai fi victima unei cenzuri subtile si moderne.. dar la fel de eficienta ca si cea din trecut.

E motivul, pentru care, dupa multe amanari fara vreo justificare solida, revin in lumea celor care cuvanta .. in infinitul univers www... ;)