Vorbe grele

Iata ca am reiesit la lumina, dupa o perioada de absenta virtuala. Cauzele lipsei din peisaj sunt total neimportante pentru zona in care ma exprim acum, asa ca trec direct la tema de azi.

Ii vom spune simplu: aversiunea fata de manifestarile de bun-simt. Nu vreau in nicio masura sa ma erijez in creatorul unui blog de bune moravuri, nici sa tin predici aplicate, cu subiectul : manierele in societate. Totusi, de o vreme incoace, intru in contact, poate mai mult decat mi-as dori, cu oameni si atitudini. Aria e vasta, iar gradina Domnului neincapatoare.. In astfel de conditii, este inevitabil ca la un anumit moment "t", sa nu te-apuce hambatzul si sa incepi a emite judecati de opinie despre cei din fata ta, oricat de "politically correct" te-ai forta sa fii.

Acest fenomen s-a produs si cu mine. Activitatea pe care o desfasor presupune o relatie sablonata cu oameni din varii medii, dar am constatat repede si lesne cum inversunarea unor tovarasi de comunitate, impotriva adresarilor de tipul "Buna ziua!" sau "Multumesc!", este colosala. Pornirea launtrica, manifestata contra bietelor formule de politete, are diferite forme de exprimare: de la onomatopee scrasnite printre dinti, pana la gestica minimala a unui biped fara corzi vocale. Si realizezi imediat, nu numai ca lipseste cu desavarsire o comunicare, pe acest taram al comportamentului civilizat, dar de multe ori te trezesti strapuns de priviri taioase, pline de repros. Este o crasa lipsa de inspiratie, atunci cand omu-ti intra in ograda, iar tu disperat bifezi trei, patru formule de salut, pe intervalul oficial-cordial... si inevitabil neprimind replica, ramai cu buza umflata si cu frustrarea-n priviri... pentru ca nu stii sa te opresti la timp. Impertinenta de a le deranja lumea interioara, atat de linistita in absenta protocolului, e pedepsita de urgenta cu ochi dati peste cap si usi trantite, la fapt de seara... Toate au o limita, chiar si bunele maniere!...

Dar peste toate, imi ramane pe dinauntru o dezolare profunda cand imi dau seama ca atitudinea ce mi se proiecteaza in fata ochilor, nu tine nici de momentul cu pricina, nici de locul in care ma aflu.. ci tine de vidul de educatie, imposibil de umplut, in lipsa vointei celor ce il duc in carca...